LOCURILE SI OAMENII

                     LOCURILE SI OAMENII

Localizare geografică şi istoria oraşului

Oraşul Măgurele se află în partea de S-V a municipiului Bucureşti la o distanţa de 6 km de acesta şi face parte din judeţul Ilfov.

    Suprafaţa este de 4285 ha iar populaţia actuală de 8740 locuitori. Localitatea se învecinează cu comunele Jilava şi Dărăşti şi oraşul Bragadiru.

    Oraşul este străbatut de meridianul de 26^o longitudine estică şi paralele de 44^o 12 ” latitudine nordică, ceea ce ne arată că este situat într-o zonă caracterizată printr-un climat de câmpie, subtipul muntean, continental de tranziţie, supusă inflienţelor de ariditate dinspre NE şi E. Sub raport fizico-geografic, oraşul Măgurelese află în partea centrală a Câmpiei Române, în lunca Argeş-Sabar, geomorfologic se gaseşte la contactul Câmpiei Calnistei cu Câmpul Ciorogârlei.

    Din punct de vedere hidrografic, oraşul se incadrează în bazinul inferior al Argeşului, într-o zonă caracterizată printr-o slabă energie de relief. Sursele principale de alimentare a râurilor Argeş, Sabar şi Ciorogârla sunt surse pluviale, nivale si alimentarea subterană. Subraport hipsometric, teritoriul oraşului se află la o altitudine de 65-80 m.

    Subsolul localităţii prezintă o cuvertură de pietrişuri şi nisipuri cu structură torenţială acoperită fiind de o manta loessoide ce au grosimi de aproximativ 10 m, prezentând bogate pânze de ape fratice. Solurile caracteristice sunt cele din clasa argiluvisolurilor (brun-roşcate de pădure) şi din clasa molisolurilor (cernoziomuri).

    În condiţiile fizico-geografice menţionate mai sus, învelişul biotic a evoluat spre formaţiuni naturale de silvo-stepă. Aceste formaţiuni biotice primare, sub influenţa facorilor antropici, s-au transformat în formaţiuni secundare antropizate sau agroecosisteme.

    Oraşul poartă denumirea localităţii de reşedinţă, Măgurele, ca şi-a luat numele de la movilele (magurele) existente: Măgura Gherman şi Măgura Filipescu, unde cercetările arheologice au atestat o continuitate de locuire din epoca pietrei şi până în prezent.

    Cu ocazia săpăturilor arheologice, conduse de Dumitru Berciu şi Petre Roman, efectuate în anii 1960-1961, s-a constatat ca în urmă cu 5200 de ani Movila Filipescu a fost folosită ca aşezare omenească apoi ca necropolă. O mare dezvoltare au cunoscut aşezările din zonă pe vremea geto-dacilor. Se cuvin amintite fragmentele amforă de import care indică strânse legături cu lumea grecească şi mai ales tezaurul dacic de monede de la Vârteju.

    În campaniile de săpături mai sus amintite, au fost descoperite urme materiale care atestă existenţa unei populaţii locale în secolele III-V d.Hr. Pentru secolele VI-VII d.Hr. au fost semnalate la Măgurele, Domneşti şi Ciorogârla aşezări de tip ciurel care dovedesc o simbioză între populaţia locală şi slavi.

    Numele de Măgurele apare abia în documentele din secolul al XVI-lea, satele componente: Vârteju, Aluniş şi Dumitrana fiind înfiinţate spre sfârşitul secolului al XVII-lea.

    Roirea populaţiei s-a făcut pe seama procesului de extindere a defrişărilor şi arăturilor.

    În vara anilui 1595, înaintea marii bătălii de la Călugăreni, Mihai Viteazul, şi-a aşezat tabăra la Măgurele, după cum ne spune N. Bălcescu: „Mihai ... a ieşit din Bucureşti cu 8000 de ostaşi şi merse de înfipse tabăra în drumul Giurgiului, la satul Măgurele. Acolo adună lângă sine căpeteniile armatei şi împreună cercară sfat cum să apere mai bine ţara (Românii supt Mihai Voievod Viteazul).

    Matei Basarab, printr-un hrisov din 1649, a închinat moşiile, satele, vecinii, ţiganii, viile, morile şi prăvăliile aparţinând mănăstirii Radu Vodă din Măgurele, altei manastiri aflată la Muntele Athos.

    Aflaţi în imediata apropiere a Bucureştiului, locuitorii din Măgurele au luat parte la principalele evenimente sociale şi politice care au frământat viaţa Capitalei în secolul al XIX-lea. În 1821, în timp ce toată Tara Românească se ridicase la chemarea lui Tudor Vladimirescu, ţăranii din Măgurele au devastat prăvăliile mănăstirii Radu Vodă, răzbunându-se pe călugării care îi exploatau.

    Atât în iunie 1848 cât şi în ianuarie 1859, sătenii din Măgurele au fost prezenţi în Bucureşti luând parte la evenimentele revoluţionare şi la făurirea Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei.

    La sfârşitul secolului al XIX, singurele constructii din cărămidă existente erau conacele boiereşti care aparţineau lui Petre Otulesu, Irinei Mavrocordat şi lui Iancu Otteteleşanu. Ultimul, fost ministru în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, a primit vizita prinţului Carol de Hohenzollern, în septembrie 1866, la Măgurele. În faţa conacului, boierul Otteteleşanu, a ridicat o biserică între anii 1851-1853. Ea a fost pictată în stilul Renaşterii, de către renumitul Gheorghe Tătărăscu. Actualmente, locaşul de cult este trecut pe lista monumentelor istorice.

    În Războiul pentru Întregirea Neamului Românesc au murit 87 de soldaţi din Măgurele, ale căror nume au fost gravate pe faşa monumentului ridicat în localitate în perioada interbelică, placa comemorativă fiind păstrată în holul şcolii generale.

    În Al Doilea Război Mondial nu ştim exact care a fost tibutul de sânge al celor din Măgurele, ci doar că, dupa încorporarea sătenilor, populaţia localităţii s-a înjumătăţit (în 1930 existau 2912 oameni iar la recensământul din 1941 rămăseseră 1203).

     Cucerirea puterii politice de către comunişti are drept urmare trecerea la înfăptuirea revoluţiei socialiste. Prin urmare, la Măgurele, ca şi în alte localităţi, pământurile ţăranilor sunt comasate într-o Cooperativă Agricolă de Producţie iar ale moşierilor intr-o Întreprindere Agricolă de Stat. În câteva decenii (1960-1980), aspectul localităţii se schimbă. Este construit Institutul de Fizică Atomică, Blocuri de locuinţe pentru specialiştii aduşi aici, magazine si un hotel. Se construieşte un adevărat campus universitar: Facultetea de Fizică, căminele studenţeşti şi cantina. Este construită o nouă şcoală generală (1977) ai cărei elevi îşi continuă studiile la Liceul de Matematică-Fizică, mutat în 1972 din Bucureşti în actualul local al Liceului Teoretic „Horia Hulubei”.

     Localitatea Măgurele a făcut parte din diverse unităţi administrative: Raionul V. I. Lenin, Sectorul 5 al municipiului Bucureşti, Sectorul Agricol Ilfov, judeţul Ilfov. Conform Legii 414/29.12.2005, Măgurele a devenit oraş începând cu data de 1 ianuarie 2006.


                                Carmencita Roaită

                            Dir. adj. Liceul Teoretic

                                 “Horia Hulubei”